1. Istoric
Primele catedre cu acest profil, în înţelesul modern al acestei forme de organizare, au apărut în anul 1948: o catedră de Maşini electrice, condusă de prof. Cezar Parteni-Antoni şi o catedră de Electricitate condusă de prof. Vasile Petrescu. În anul 1968 găsim catedra cu denumirea de Electrotehnică generală şi maşini electrice, condusă de prof. Vasile Prisăcaru. Această denumire se justifica prin faptul că membrii colectivului de electrotehnică prestau activitate didactică în acest domeniu pentru toate celelalte facultăţi ale politehnicii.
În anul 1976, denumirea şi componenţa catedrei se schimbă din nou, devenind catedra de Electrotehnică, măsurări şi maşini electrice, având drept şef de catedră pe prof. Dumitru Bărbulescu. Din anul 1984 şeful catedrei devine conf. Florentina Trifan până în anul 1989.
În anul 1990, catedra se reorganizează prin formarea a trei noi catedre: Bazele electrotehnicii, Măsurări şi materiale electrice şi Electrotehnică şi maşini electrice. În anul 2011 Catedra de Electrotehnică şi maşini electrice şi colectivul de Bazele electrotehnicii formează actualul departament de Electrotehnică.
2. Activitatea didactică
Portofoliul didactic al departamentului cuprinde discipline fundamentale şi de specialitate din domeniului ingineriei electrice existente la toate specializările Facultăţii de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată (Teoria câmpului electromagnetic, Teoria circuitelor electrice, Maşini electrice etc.) cât şi discipline cum ar fi Bazele electrotehnicii, Electrotehnică generală etc. prevăzute în programele de studii ale celorlalte facultăţi din universitate.
Departamentul coordonează programele de studii Sisteme electrice şi Inginerie economică în domeniul electric, electronic şi energetic – studiile de licenţă şi Sisteme electrice avansate – studii de master.
Se poate aprecia că specializarea de Sisteme electrice este în momentul de faţă o componentă de bază în cadrul domeniului Inginerie electrică, pregătind specialişti cu competenţe în conceperea, proiectarea şi fabricarea sistemelor de producere, transport şi utilizare în practica curenţilor tari, specialişti capabili să poată activa şi în domenii conexe: energetică, electronică de putere, informatică industrială, mecatronică.
Principalele direcţii în cercetare:
Circuite liniare, neliniare şi parametrice: relaţiile lui Manley – Rowe în circuite parametrice; multiplicatoare de frecvenţă feromagnetice; rezonanţa cuadripolilor generali; relaţiile de reciprocitate în câmpul electromagnetic.
Studiul semnalelor şi a puterilor în regim permanent nesinusoidal; definiţii şi abordări noi de analiză a semnalelor şi a puterilor în regim nesinusoidal (deformant).
Metode analitice şi numerice pentru calculul câmpului electromagnetic bazate pe metoda elementelor finite.
Studii asupra unor topologii speciale de sisteme de conversie electromecanică a energiei.
Modelarea matematică şi simularea regimurilor staţionare, tranzitorii şi dinamice a maşinilor electrice.
Studii teoretice şi experimentale asupra regimurilor termice ale maşinilor electrice.
Calculul numeric al câmpului electromagnetic în maşini electrice şi simularea pe baza metodei elementului finit.
Cercetări experimentale pe standuri specializate asupra performanţelor maşinilor electrice, în regimuri de funcţionare impuse.
Conceperea unor programe specializate în vederea proiectării şi optimizării unor serii noi de transformatoare şi maşini electrice de uz general.
Utilizarea circuitelor programabile de tip FPGA şi CPLD în proiectarea sistemelor de comandă.
Sisteme de învăţare la distanţă pentru proiectarea aplicaţiilor hardware-software încapsulate.
Aplicaţii în domeniul descărcărilor electrice.
